Studiu de caz
STUDIU DE CAZ
Majoritatea plantelor ornamentale care se găsesc în locuințe pot provoca celor mici tulburări digestive, iar polenul florilor poate determina reacții alergice. Totuși, potrivit medicilor, sensibilitatea față de plante depinde de la persoană la persoană, iar otrăvirea poate surveni doar dacă planta este consumată în cantități mari. Având în vederea că multe plante au un gust acru sau amar, există șanse mici ca animalele de companie sau copiii să le consume, dar nu imposibil.
Printre plantele ornamentale care pot dăuna copiilor sau animalelor de companie se numără: ficusul, lăcrămioarele, mușcatele, leandrul, azaleele, yucca, flamingo, calele, hortensia, iedera, philodendronul sau crăciunițele. Petalele, frunzele, tulpinile sau rădăcinile plantelor ornamentale pot conține substanțe toxice care prin contact direct sau înghițire pot duce la iritații sau tulburări respiratorii sau digestive, mai ales dacă sunt ingerate cantități mari. În acest caz impunându-se o vizită la medic.
Așadar, este bine să ne informăm în legătură cu avantajele și dezavantajele unei plante, de fiecare dată când o aducem în locuință. Chiar dacă avem copii mici sau animale de companie, nu înseamnă că trebuie să renunțăm la plantele din locuință. Trebuie să fim atenți ca ele să fie așezate în locuri în care cei mici sau animalele de companie nu au acces. Puteți profita de existența plantelor în locuință pentru a le explica celor mici modul în care plantele se înmulțesc, cresc și trăiesc.
Un exemplu interesant pentru cei mici este experimentul unui britanic, David Latimer, care a creat într-un recipient din sticlă total izolat un ecosistem auto-suficient care rezistă de mai bine de 50 ani.
În 1972, britanicul a deschis sticla și a udat planta pentru prima și ultima dată. De atunci, planta s-a dezvoltat și a crescut cât i-a permis recipientul. Latimer a explicat că prin procesul de fotosinteză planta obține energie de la soare. Același proces produce oxigen și umezeală în aerul din interiorul recipientului. Această umezeală se transformă în picături care cad și irigă pământul. Frunzele care se usucă putrezesc și produc dioxidul de carbon necesar pentru fotosinteză și nutriție.
Peste acestea se adaugă un strat de cărbune activ care va filtra apa, apoi un strat de pământ. Pentru o pată de culoare, puteți adăuga nisip colorat peste sau sub stratul de pietre.
După acest timp, pe suprafața plantei vom observa o mulțime de bule. Acesta este oxigenul, eliberat în urma procesului de fotosinteză, prin care plantele extrag energie din lumina solară, dioxid de carbon și apă pentru a-și produce hrana. În urma acestui proces rezultă oxigen, pe care noi îl folosim în procesul de respirație.
Rozmarinul este una dintre cele mai populare plante iubitoare de soare si caldura, fiind de altfel cultivat in multe regiuni insorite ale Romaniei. Mai mult decat atat, rozmarinul este denumit „planta verilor caniculare”, deoarece este in floare din mai pana in octombrie, face fata cu brio secetei si nu agreeaza frigul.
Arbustul de iasomie cu flori parfumateeste o alta planta ce iubeste lumina, desi tolereaza si zonele cu putina umbra. Cu toate ca iubeste temperaturile inalte, arbustul de iasomie infloreste cel mai mult atunci cand are parte de temperaturi cuprinse intre 16 si 18 grade Celsius.
Un alt exemplu bun este floarea soarelui.Dupa cum spune numele, aceasta planta are nevoie de soare si este o adevarata splendoare in gradinile oamenilor. Gasita intr-o diversitate de nuante de galben si orange, floarea soarelui este una dintre cele mai iubite si populare plante in gradinile romanesti.
O alta floare careia ii place caldura este salvia. Existenta in mai multe culori (alb, albastru, roz), salvia nu numai ca ne infrumuseteaza gradina, dar poate fi folosita, de asemenea, in scopuri terapeutice, in ceaiuri.
In ceea ce priveste plantele de apartament iubitoare de soare si caldura, crassula este probabil cel mai bun exemplu. Avand aspect de tufa sau chiar de pomisor, crassula are nevoie de lumina pentru a se dezvolta, dar si de un sol bogat in nutrienti si de putina apa.
- Irisul siberian – este o floare perenă grațioasă, în culori vii, care poate crește până la 45 de cm înălțime. Contrar numelui, Irisul Siberian nu crește în Siberia, ci se regăsește din nordul Italiei, până în Turcia și Rusia. Această floare prosperă în solul acid, argilos și nu necesită multă îngrijire. Divizarea tufei se face de câteva ori pe an, cu precădere la sfârșitul toamnei, pentru a preveni atașarea dăunătorilor de plantă în timpul iernii.
· Helleborus – această plantă perenă cu frunze țări și flori în nuanțe de alb, verde, roz, crem și violet completează într-un mod vesel orice grădina. Poate înflori devreme, încă din luna decembrie sau mai târziu, la începutul primăverii. Crește armonios dacă este plantată în grupuri și, bineînțeles, în zonele umbroase, cu puțin soare. Preferă un sol bogat în humus, argilos sau calcaros, iar pe timul verii trebuie udată cât mai mult pentru a nu lasă pământul din jurul rădăcinii să se usuce. Cea mai simplă metodă de înmulțire se face prin divizarea tufei la începutul toamnei.
· Bergenia – este o floare perenă decorativă care luminează orice colț mai întunecat al grădinii. Bergenia trebuie plantată la începutul primăverii, într-un sol umed și fertil, iar semințele se pun la o distanță de 30 – 45 cm. Floarea se înalta până la 35 de cm și are nuanțe de roz, alb și violet. Frunzele maronii care apar pe timpul verii trebuie îndepărtate că parte din procesul de îngrijire, însă odată cu venirea toamnei, nu este indicată tăierea lor, întrucât planta se hrănește din aceste frunze pe timpul iernii.
· Fuchsia – poate fi recunoscută după nuanțele vii de roz, alb sau violet, perioada de înflorire fiind cuprinsă între primăvară și toamnă. Aceasta este o floare decorativă minunată pentru grădină și poate fi plantată într-un ghiveci mare așezat la umbră sau într-un coș suspendat. Este ușor de întreținut și prosperă în zonele umbroase și umede, însă este important să fie ferită de prea multă căldură.
· Flori de nu mă uită – sau Myosotis, este o floare gingașă care se adaptează ușor atât în sol, cât și în ghiveci. Această floare preferă zonele cu umbră, cu umiditate ridicată și trebuie udată în mod regulat atunci când temperaturile sunt mari. Înflorește la începutul primăverii, iar petalele au nuanțe puternice de albastru și galben la baza.
· Campanulă – este o floare perenă a cărei perioadă de înflorire este cuprinsă între începutul verii și până în luna octombrie și se dezvoltă cel mai bine în zonele cu umbră din grădină. Nu necesită multă umezeală și poate avea până la aproximativ 90 de cm înălțime. Florile au în special nuanțe de albastru deschis și mai rar nuanțe de roz sau alb.
- Dicentra spectabilis – preferă un substrat drenat foarte bine și bogat în materie organice (paie, frunze, rumeguș). Florile gingașe, sub formă de inimă și de culoare alb-rozaliu apar la sfârșitul primăverii și rezistă până la începutul verii. Floarea necesită udări regulate care să mențină un sol umed în permanență, iar pe perioada iernii trebuie protejată de frig și poate fi acoperită cu un strat de frunze uscate.
· Hosta – sau crinul de iarnă, este o floare perenă decorativă care înflorește în mijlocul verii, din iunie până în septembrie. Frunzele au forme și texturi diferite: verde crud sau intens, brumate sau lucioase, cu forme ovale, alungite și cu marginea albă, crem sau verde. Florile Hostei au formă unor clopoței care atârnă pe o tijă subțire și pot avea nuanțe de alb, mov sau lila.
· Impatiens – este o floare pitică în nuanțe de roșu, roz, violet, corai și violet care trebuie plantată într-un sol uscat, bogat în humus, iar cea mai mare calitate a ei este că prosperă în zonele cu umbră și trebuie ferită pe cât posibil de soare.
· Zambile – aceste flori bogate și puternic parfumate colorează grădina în nuanțe jucăușe de roz, galben, violet, alb sau albăstrui. Răsar la mijlocul primăverii și perioada de înflorire durează între 2 – 3 săptămâni. Aceste flori prosperă într-un mediu umed și în zonele parțial umbroase și pot avea până la 15 – 25 cm înălțime.
• unde cresc, cum arată, cum reacționează la diferite schimbări de mediu.
De asemenea, cealaltă echipa a plantelor, iubitoare de umbră, vor realiza împreuna cu ceilalți colegi sarcina similară.
La finalul activității, va veni în fața clasei, din fiecare echipă, membrii care au reușit să răspundă celor trei cerințe de pe bilețel.
• Ambele echipe vor dezbate întrebările care conțin ideile de bază în relatarea studiului de caz:
• care este diferența dintre cele doua categorii privind nevoia de lumină/absența acesteia in procesul de dezvoltare al plantei?
•care sunt părerile voastre referitoare la “preferințele” de dezvoltare ale plantelor?
De asemenea, vor realiza un poster în care vor atașa diferite imagini ce sugerează aspecte/caracteristici ale categoriei de plante pe care au abordat-o în cadrul activității anterioare.
Pentru a ne realiza prima idee, faceți-vă timp pentru a vă oferi toate elementele necesare de găsit mai jos.
Materiale:
- borcane din sticlă sau plastic
- apă
- colorant alimentar
- tulpini de țelină sau pătrunjel
În general, plantele proaspete, și nu cele care stau în frigiderul dvs. zile întregi, sunt unul dintre punctele cheie în realizarea primului nostru experiment cu plante. Deci, începeți prin a umple borcanele de sticlă cu apă. Apoi adăugați diferitele culori alimentare și scufundați tulpinile de țelină (le puteți înlocui cu câteva frunze de salată română). Lăsați-l peste noapte și experimentați rezultatele spectaculoase dimineața devreme.
În plus, pentru cei mai curioși dintre voi, găsim același fenomen în lumea animalelor.
🌸Știați că flamingo-urile datorează colorarea penelor mâncării pe care le consumă? Bogate în pigmenți roz, creveții sunt una dintre delicatesele preferate ale acestor păsări exotice și, prin urmare, unul dintre motivele colorării spectaculoase a penelor lor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu